lady_L

Gingăşie
Maria Vergora

Azi, în lacrimile mele,
Cresc mici, mărgăritărele.
Şi parfumul lor mă-mbată
Toată.

Azi, tristeţelor din mine,
Le-am vorbit numai de tine.
Şi-am simţit cum li-i ruşine,
Că-s la mine.

Azi, acelor gânduri negre,
Care viaţa crud mi-o pierd,
Le-am dăruit ghiocei,
Ochii mei.

Şi în toată fiinţa mea
A crescut iubirea ta ;
Crânguri vesele, grădini
De lumini.

Azi, în mâna mea am prins
Sufletul meu, biet învins,
Dar înfiorat şi mare
Cât un soare.

El mi-a spus că sunt nătâng
Dacă mă-ndoiesc şi plâng.
Şi, de-atunci sunt ghiocei
Ochii mei.

Iar pe gura mea uscată,
S-a prelins azi roua toată,
De mi-s buzele răcoare
Şi chemare.

Azi, în trupul meu se-aprind
Flăcări noi care mă prind.
Şi un singur dor trecu ...
Tu !

Cu drag,pentru voi....

Martie
Otilia Cazimir

E-atata primavara-n noi, iubite!
Si-n toti fiorii care tremura-n natura,
Si-n zambetul ce-ti flutura pe gura
Se-mbratiseaza visurile noastre tainuite...

Ridica-ti ochii... in adanca stralucire
A-ncremenit o horhota de nor subtire
Si-acum isi mistuie-n albastru forma fina
Si nu ramane-n marea de lumina
Decat un punct ce-n aer se ridica –
Sagetatorul zbor de randunica.

In iarba cruda-si joaca umbrele subtiri
Mladite verzi si lungi de trandafiri.
Pluteste-n atmosfera linistita
Parfumul vag de floare nenflorita –
Ca liliecii isi ridica-n soare
Boboci marunti, ciorchine zambitoare,
Iar din corole albe si fragile
Se-nalta, greu, parfumul de zambile.

Mi-e sufletul imprastiat in toata firea…
Sub ochii umezi care-mi cauta privirea,
Se-mbata ca o floare pe tulpina
De roua, de parfum si de lumina.

Cu drag,pentru voi......

De-aş putea
Valeriu Cercel

De-aş putea să dau durerea pentr’un strop de fericire,
Şi să schimb întrega ură, pe-o secundă de iubire,
Iar din lacrimile toate, de-aş putea, torent să fac,
Să dispară în oceane, cu tot răul fără leac,
De-aş putea ca mărăcinii, prăfuiţi de lângă drum,
Să ne’mbete ca şi crinii, noaptea, cu a lor parfum,
De-aş putea să ard tristeţea şi din flăcări, bucurie,
Urletele disperării, să le fac o melodie,
Norii negrii, de-aş putea, i-aş ascunde după munţi,
Şi pe Soare l-aş ruga, să ne descreţească frunţi,
Stelele, le-aş da pe toate, le-aş culege de pe cer,
Fiecare să şi-o poarte îmbrăcat cu-al ei mister,
………………………………………..
Timpul, cu aripa lui, l-aş opri din zbor, cu’n vers,
Să ne bucurăm o clipă, că e rai în univers.

Cu drag,pentru voi....

Contraste
Virgil Carianopol

Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc .
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!...

Cu drag,pentru voi...

Dacă
Elena Liliana Popescu

Dacă s-ar putea vreodată
Să măsori nemăsuratul,
Să cuprinzi nemărginirea,
Să stai, străbătând neantul,
Să fii nici unul, nici altul.

Dacă s-ar putea vreodată
Neiubind să fii iubirea,
Nesperând să fii speranţa,
Nevorbind să fii vorbirea,
Negândind să fii gândirea.

Dacă s-ar putea vreodată
Să auzi neauzitul,
Să priveşti în nevăzut
Şi să afli neştiutul,
Ar urma iar începutul?

Cu drag,pentru voi...