Omul de zăpadă
Petru Marinescu
Îl modelam cu mâini nevinovate
În fiecare iarnă, cu ardoare.
Cu omu-i făuream asemănare
Din a zăpezii albă puritate.
Avea cap, ochi, nas, gură şi picioare,
Iar mâinile-i erau improvizate
Din mături sau undrele răsfirate
Din văduvite şipci de pălimare.
Ne bucuram atunci, cu bucuria
Ce-o gustă din belşug copilăria;
Dar ne-ntristăm la fel ca omul mare
Şi ne durea că nu aflăm secretul
Că nu îngheţul ci prea blândul soare,
Îl omorau încetul cu încetul...
Cu drag,pentru voi....
