lady_L

Şah-mat!
Mariana Eftimie Kabbout

A istovit degrabă văpaia raţiunii
Şi nimicind splendoarea din clipa de apoi
Imi lasă-n suflet golul ştiut numai de unii
Mai bine decât mine... mai bine decât noi...

E ca un joc de şah pe-o tablă incoloră
Noi suntem doar pionii... tu, negru... albul, eu.
Spre nu ştiu ce final ne adâncim în oră
E negrul tău de vină sau poate albul meu?

Iar somnu-i umbra care ne-aruncă-n jocul rece
Şi rând pe rând vom pierde ţărâna de sub paşi
Căci viaţa asta ştie răbdarea să ne-o sece
Transfigurând vicleană, ultimii ani rămaşi.

Tot căutând scăpare, un univers de umbre
Ni se deschide-ntins pe-al vieţii umed pat
Pe care-am adormit cuprinşi de jocuri sumbre
În timp ce soarta crudă ne tot şoptea: şah-mat!

Cu drag,pentru voi...

Se face frig, iubitul meu...
Mariana Eftimie Kabbout

Se face frig, iubitul meu... îmi bate-n geam o iarnă,
Copacii goi sunt astăzi trişti... şi-ncepe-ncet să cearnă
Mi-e dor de braţul tău cel cald să-mi mai aline dorul
Culcându-mi capul pe-al tău piept să retrăim amorul

E mult de-atunci... eram copii şi am crezut în tine
Nici tu nu-nţelegeai ce spui... Era aşa de bine!
In două vise ce aveam se împletea iubirea
Dar peste ani s-a aşternut tăcută, amintirea.

Mi-e dor iubite de-un sărut!... Ce drept eu am a spune?
Doar o străină am rămas pierdută-n marea lume...
IL rog pe bunul Dumnezeu să-mi spună dacă poate
Măcar dacă eşti fericit... şi- apoi merg mai departe...

Rămâi mereu al meu iubit şi voi păstra în minte
O dragoste fără păcat cu două jurăminte:
Tu ai promis c-ai să revii într-un târziu de iarnă,
Eu n-am promis, dar te-am iubit şi-ncepe-ncet să cearnă...
Se face frig iubitul meu, adorm în gând cu tine,
Mai sper că-n sufletul tău bun, e loc şi pentru mine...

Cu drag,pentru voi....

Vechi scrisori
Mia Frollo


O, vechi scrisori, eu v-am găsit atâta de uitate,
Cu plicul mic, cu scrisul mic şi vorbe-ndurerate,

Eraţi iubirea de demult a celuia pe care-acum
Cu-atâta dor, cu-atâta chin l-aştept mereu pe-acelaşi drum.

Eu v-am privit, şi chipul lui mi-a apărut întunecat,
Eu v-am trăit, şi visul meu era aşa de-ndurerat.

O, vechi scrisori, mi-aţi apărut ca o ciudată prevestire:
A fost atât de mult iubit şi-aşa de şubred în iubire.

Eu, în trecut, la voi, mereu, lăsa-voi gândul să mă poarte
Melancolia mea de-acum şi gândurile voastre moarte,

Cu negre flori voi presăra întreagă aşteptarea...
Ce rău făcut-aţi, vechi scrisori: aţi răzbunat uitarea!

Cu drag,pentru voi.....

Amurg de toamna
Luculescu Veronica-Simona

Aşadar, a venit iar toamna...
Sufletul mi-e castaniu, ca intotdeauna,
inima, niţel mai pistruie,
cerul mi-e verde,
pământul albastru şi linistit, chiar cuminte
sub paşii mei adanci.
Privirea s-a închis în cercul îndeajunsului,
iar visele
da, ielele, ascultă de gândul meu aşteptând
şi-mi spun poveşti de alint.

Poate am să fiu cea mai ciudată
dintre toate câte mi-au rămas aproape.
Tu, am să cred că ai plecat departe, pe mare,
şi n-am sa plâng că nu te pot urma.
Rădăcinile mă dor încă,
iar ramurile-mi cresc odată cu grija
pentru ziua care vine.

Aştept o ploaie,
aceea aducătoare de linişte...

Cu drag,pentru voi...

Pe toate le ştie
George Tutoveanu



Cu pânzele-ntinse pornesc înspre larg,
Şi-n leagănul apelor cântă...
Amurgul înnoadă catarg de catarg,
Şi-n funii şi vergi se frământă...

De-o jale nestânsă li-e cântecul plin,
Şi vântu-l împrăştie-n zare...
Deasupra sunt ceruri scăldate-n senin,
Şi ceruri albastre, pe mare.

Spre alte tărâmuri, cuprinsul întreg
Îi poartă pe apele creste...
Şi ei spun într-una, şi eu nu-nţeleg
Un strop din amara poveste...

Ascult ce străine-s cuvintele lor,
Străine... dar simt cum deodată
Tot sufletu-mi este văpaie de dor,
Şi faţa de lacrimi brăzdată:

Că dintre nămeţii fugarnici în vânt,
Şi pân'la nenvinsa pustie,
Din oricâte graiuri s-aud pe pământ,
Iubirea pe toate le ştie.

Cu drag,pentru voi....