Dureri ascunse
Dimitrie Anghel
Sunt flori care-şi înclină boiul şi mor topite de visare,
Mai sunt şi ochi ce plâng în noapte şi-adorm când soarele răsare,
Mâhnite-s florile acele, dar jalea lor cine-o mai ştie?
Cine-a-nţeles cat plâns ascunde sub ochi o dungă viorie?
Cat praf de flori nu cerne vântul de-a lungul zilelor de vară?
Şi totuşi veselă-i grădina. Pe-un ram, sfioşi, visau aseară
Doi trandafiri ca doi prieteni, şi azi vartejul de petale
A celui ofilit, în roate, dă celui de pe ram, ocoale…
Ca ei, ţii minte, stam alături…Dar tu nu poţi să mai ţii minte:
Ochii închişi nu mai visează şi foile ce mai-nainte
Erau o floare roşie.Acuma-s doar prilej de amintiri,
Iar viaţa re-nnoită-ncepe din purpura de trandafiri.
Aşa mor florile-n neştire, aşa-şi sting ochii buni lumina
Şi-n preajma vieţii care râde, cine-ar gândi, privind grădina,
Că sub surâsul ei s-ascunde o ne-ntreruptă agonie!
Cine-a-nţeles cat plâns ascunde sub ochi o dungă viorie?…
Cu drag,pentru voi...
